Era duminica dupa-amiaza, in Biserica nu era nimeni cand am intrat noi. Era racoare si liniste, relativ liniste pentru ca afara se auzeau niste copii jucandu-se si tipand, fapt ce l-a starnit pe fiul meu sa strige la ei de la o fereastra a bisericii: "Copii, aicea sunt!", de cateva ori... Mai apoi, in biserica a mai aparut un turist, cu care am intrat in vorba pentru ca i-am facut o poza. Era francez, inginer la uzinele Renault. Pana sa placam s-a facut ora 17.00, cand se roaga musulmanii, si un om a intrat in Moschee sa se roage. David s-a gandit sa nu-l lase pe om sa se roage singur si i-a imitat gesturile... Nu pot sa nu imi amintesc cu cata sfiala am intrat in Biserica, cu cata teama, dupa atatia ani de asteptare, dupa atatea regrete ca nu m-am dus acolo anul trecut, in loc sa ma duc la Bazar... Mica Sf Sofia... Zgaltaita din cand in cand de trenuri - linia ferata este la cativa metri - dar neclintita... Stiau bizantinii sa construiasca... Mica Sf Sofia... Cu o curte in care sunt mese scunde de lemn la care poti sta sa bei un ceai, daca te baga in seama cine serveste ceaiul, cu mici ateliere si magazinase de unde poti cumpara suveniruri...
No comments:
Post a Comment